În industria de ambalare cu granule, calitatea ambalajului determină în mod direct durata de valabilitate a produsului, siguranța transportului și competitivitatea pe piață. Gradul de vid, temperatura de etanșare și timpul de modelare sunt exact cei trei parametri de bază care controlează calitatea ambalajului. Multe întreprinderi întâmpină adesea probleme cum ar fi scurgerile de etanșare, oxidarea și deteriorarea produsului și deformarea sau deteriorarea ambalajului din cauza selecției necorespunzătoare a parametrilor. Stăpânirea logicii de selecție a acestor trei parametri este cheia îmbunătățirii calității ambalajului.
Gradul de vid este fundamentul „conservării prospețimii” pentru ambalarea granulelor, care trebuie ajustată cu precizie în funcție de caracteristicile granulelor. Pentru cereale comune, cereale și produse uscate, poate fi adoptat un grad de vid standard de -0,09 MPa pentru a izola eficient oxigenul și a preveni mucegaiul. Pentru granulele fragile, cum ar fi alimentele umflate, este necesară o metodă de „pompare lentă la presiune joasă” pentru a evita ruperea particulelor cauzată de presiune. Pentru granulele care conțin urme de umiditate, ritmul de pompare trebuie controlat pentru a preveni ca fierberea umezelii să afecteze calitatea produsului. Aspirarea excesivă tinde să facă punga de ambalare să se lipească strâns de granule și să provoace daune, în timp ce o aspirare insuficientă nu reușește să obțină efectul de conservare a prospețimii.
Temperatura de etanșare este direct legată de fermitatea sigiliului, iar miezul trebuie să se potrivească cu caracteristicile materialului de ambalare. Pungile de ambalare din material PE sunt potrivite pentru un interval de temperatură de 120-180 de grade; Materialul PP necesită o temperatură mai mare de 140-200 de grade; filmele compozite au nevoie de 160-220 de grade. Pentru pungile mai groase, temperatura trebuie crescută corespunzător sau timpul de etanșare trebuie extins, în timp ce pentru pungi mai subțiri, temperatura trebuie redusă pentru a preveni topirea. Timpul de modelare trebuie să echilibreze aspectul și eficiența: un timp de modelare prea lung tinde să provoace aglomerarea particulelor, în timp ce un timp prea scurt are ca rezultat forme neregulate de ambalare care afectează depozitarea și stivuirea. În general, ar trebui să fie controlat în 2-5 secunde și ajustat în funcție de densitatea particulelor și specificațiile de ambalare.
Selectarea celor trei parametri trebuie să urmeze principiul „potrivirii coordonate” și nu poate fi ajustată izolat. Se recomandă întreprinderilor să efectueze teste mici-loturi bazate pe tipurile de particule și materialele de ambalare și să înregistreze combinația optimă de parametri. Controlul cu acuratețe a acestor trei parametri cheie poate nu numai să evite pierderile de ambalare, ci și să asigure o calitate stabilă a produsului, punând o bază solidă pentru ca întreprinderile să își sporească competitivitatea de bază.
